joi, 27 octombrie 2016

Un burger şi-o bere sunt ca o plimbare printre stele


De ceva timp sunt înscris în campania Buzzstore, de la care am primit spre testare nişte pacheţele de carne de struţ sub diferite forme.
Trebuie să recunosc că sunt un carnivor convins şi am mâncat destule tipuri de carne, însă carne de struţ nu am încercat niciodată.

Am profitat de moment, şi am făcut nişte burgeri, dar am intenţionat să fie o reţetă care să contribuie şi să respecte conceptul de "sănătos". Dacă pentru mulţi un burgher înseamnă "chestia aia nesănătoasă şi bleach de la "McDonald's", atunci am să vă las să citiţi şi să încercaţi să faceţi ca mine, sau asemănător, după gusturi.

În primul rând, am uns puţin cei 4 burgeri,  (ei au venit gata porţionaţi, însă am să scriu cu altă ocazie şi cum prepar eu singur carnea acasă) pentru că textura lor era destul de lipsită de grăsime, ceea ce ar fi dus ca după prepararea la cald, să fie uscat (încecăcios). Carnea de struţ seamănă foarte bine cu cea de vită, parcă mult mai puţin grasă.

Ca să vedeţi o comparaţie nutritivă a cărnurilor, am să las asta aici.

Am lăsat burgării să se liniştească, şi am început să prepar umpluturile şi sosurile.
Prima dată, am tăiat o ceapă feliuţe mici, am pus-o într-un castron, am pus sare şi un pic de oţet, am băgat degetele în ea, şi am făcut practic o mică salată de ceapă.
Am pus-o deoparte, şi am făcut apoi un sos, care să devină patul burgerilor, şi gustul care să dreagă cumva gustul final. Într-un castron am pus 2 linguri de smântână, un castravete murat tăiat bucăţele mici, şi după gust, am turnat din sosul lăsat de ceapa mai devreme preparată.

Am trecut la carne - am pus burgerii la foc iute, pe un grătar pentru plită, şi alături într-o tigaie mică nişte fâşii de şuncă tăvălite în puţin ulei. Burgerii, după ce i-am întors pe cealaltă faţă, i-am uns pe faţa făcută cu puţin muştar, iar după ce s-a făcut şi cealaltă faţă, am dat focul mic, şi i-am mai întors o dată, punând pe faţa neunsă o feliţă de caşcaval şi apoi peste tigaie un capac. Am lăsat la foc mic încă cât să se topească caşcavalul pe burger. Aveţi mare grijă să nu îi ardeţi, nu au nevoie să fie ultrafăcuţi! Aceea arsură ar avea un gust nasol, amărui, deci atenţie, NU! Între timp am perpelit puţin şi şunca, iar în aceaşi tigaie, am tăvălit puţin partea interioară a pâinii (chiflele) tăiată pe mijloc, astfel încălzind pâinea, am şi "umezit-o", să intre mai uşor.

Am pus pe pâine sosul de smântână, peste el, burgerul, apoi ceapa şi iar pâine. Felia de sus, am uns-o cu puţin ketchupul pe care-l mai aveam prin frigider, dar şi aici, recomand un sos de roşii, iuţit cu ardei şi condimentat cu busuioc.
Aşa am preparat pentru copii mofturoşi!


De mâncat nu vă scriu cum se face, că ştiţi şi voi... bănuiesc.

Iar cât despre "hmm, şi cum a fost?", nu v-aş mai fi scris dacă nu ar fi fost gustos şi bun. Şi da, carnea de struţ, e interesantă, nu are un gust neobişnuit, seamănă foarte mult cu cea de vită. Am mâncat seara aceşti burgeri, cu un Holsten nefiltrat lângă, şi am mers ca "unşi".

Apropo, poftă bună!